Canon BJ/BJ182 User Manual Page 307

  • Download
  • Add to my manuals
  • Print
  • Page
    / 404
  • Table of contents
  • BOOKMARKS
  • Rated. / 5. Based on customer reviews
Page view 306
Nelu ZUGRAVU 306
d’hui” (p. 9). A rezultat, astfel, o monografie interesantă şi incitantă prin a-
numite puncte de vedere avansate, unele nu întotdeauna originale, necesară
pentru înţelegerea unuia dintre actorii din vremea Tetrarhiilor, privat până
acum, asemenea altor caesares sau augusti, de o scriere biografică autono-
mă. Lucrarea pare opera unui detectiv incredul, care vede peste tot o con-
spiraţie menită să obnubileze adevărata imagine a lui Maxentius. Scoţând-o
la lumină, uneori împrumutând opinii neduse până la capăt de cei care l-au
precedat, alteori cu argumente pe marginea cărora se poate discuta, cum
vom vedea mai jos, autorul ne lasă să înţelegem că acesta a fost tratat până
acum asemenea actorilor rasaţi, care, însă, în loc de Oscar, primesc drept
recompensă Zmeura de aur.
Ne grăbim să punctăm câteva dintre câştigurile pe care, după opinia
noastră, le aduce lucrarea d-lui Donciu în înţelegerea mai corectă a lui Ma-
xentius şi a domniei lui. Astfel, apreciem ca destul de convingătoare demon-
straţia privitoare la naşterea „en 283, probablement en Syrie” (p. 40; vezi şi
p. 217). De asemenea, autorul a prezentat corect mecanismele de funcţiona-
re a Imperiului o dată cu instaurarea Tetrarhiei, în special principiile ideo-
logico-religioase aflate la baza lui domus divina, ca şi slăbiciunile care au
subminat, în cele din urmă, eşafodajul tetrarhic, în primul rând nesocotirea
principiului dinastic natural, fapt care explică remarca lui Diocletianus din
305 transmisă de Lactantius despre necesitatea succesiunii ereditare
11
(vezi
p. 46-47 şi cap. 5, Maxence et la Tétrarchie, p. 93-114). Din acest punct de
vedere, dl. Donciu se aliniază acelor istorici care au arătat, pe bună drepta-
te, că, în ciuda a ceea ce propaganda imperială şi istoriografia de factură se-
natorială au dorit să acrediteze, principiul meritocratic nu a fost niciodată
un „sistem” (Jones) în politica succesorală romană; situaţiile de genul lui
Nerva, Traianus sau Hadrianus au fost mai degrabă accidente istorice – îm-
păraţi fără urmaşi pe linie masculină; când însă principii au avut un fiu, a-
cesta, chiar având un caracter incompatibil cu demnitatea de suveran, a fost
desemnat urmaş; cazul tipic este cel al lui Marcus Aurelius şi Commodus.
În capitolul al 4-lea, L’usurpation (p. 59-91), dl. Donciu a înfăţişat
cu multă acurateţe atmosfera politică, socială şi militară de la Roma care a
dus la actul din 28 octombrie 306, precauţiile luate de noul princeps în asu-
marea titlului suprem şi pentru menajarea celorlalţi actori politici, în spe-
cial a tatălui său Maximianus Herculius şi a socrului său Galerius, pragma-
tismul care a caracterizat raporturile cu Senatul, aria teritorială controlată
(remarcăm demonstraţia privitoare la exercitarea autorităţii asupra Hispa-
nia-ei până în 310 – p. 69-72, 126, idee neîmpărtăşită de alţi istorici), for-
ţele sociale şi militare pe care şi-a sprijinit domnia, dificultăţile întâmpinate
la Roma sau în Africa şi modul inteligent în care le-a rezolvat, elementele de
propagandă utilizate pentru recunoaşterea legitimităţii (statutul Romei şi e-
11
Mort., XVIII, 8.
Page view 306
1 2 ... 302 303 304 305 306 307 308 309 310 311 312 ... 403 404

Comments to this Manuals

No comments