Canon BJ/BJ182 User Manual Page 319

  • Download
  • Add to my manuals
  • Print
  • Page
    / 404
  • Table of contents
  • BOOKMARKS
  • Rated. / 5. Based on customer reviews
Page view 318
Nelu ZUGRAVU 318
de care încearcă să ne convingă autorul (inclusiv prin aşa-numita „thème de
l’étendars” – p. 95, 98, 189-180): soldaţii şi-au părăsit steagurile pentru bani,
fapt amintit şi de dl. Donciu (p. 95 şi 98). Aurelius Victor, pe care, în acest
caz, nu-l putem suspecta de parţialitate, căci, literalmente, detesta casta mi-
litară, cunoscându-i bine disponibilitatea pentru desertio în schimbul avan-
tajelor pecuniare (dona munifica – „recompense generoase”)
112
, e foarte pre-
cis: Maxentius şi-a atras soldaţii lui Severus „prin promisiunea unor recom-
pense (praemiorum)”
113
, cei ai lui Galerius fiind „ademeniţi pe aceeaşi cale
ca şi predecesorii lor” (militibus eadem, qua superiores, via attentatis)
114
,
pentru ca, în cele din urmă, să spună explicit că soldaţii au fost „cumpăraţi”
(redemptos)
115
. Faptul că după „conferinţa” de la Carnuntum din 308 s-au
acordat favoruri militarilor din zonă (p. 82, 104, 144) nu are drept cauză „la
sympathie des militaires de tous grades envers Maxence” (p. 144); adversa-
rii acestuia învăţaseră lecţia – posibilitatea de corupere a soldaţilor şi repe-
tarea eşecurilor lui Severus şi Galerius, cum lasă să se înţeleagă tot Aurelius
Victor: „când /Constantinus – n.n./ a aflat că Roma şi Italia sunt devastate,
c armatele i cei doi împrai au fost alungai sau cumprai
116
; prin ur-
mare, şi-au asigurat, la rându-le, loialitatea trupelor. În context, nu putem
evita o întrebare firească: de ce în octombrie 312, soldaţii lui Maxentius,
creştini fiind şi devotaţi unui principe care le împărtăşea religia, nu şi-au
părăsit steagurile trecând de partea altor steaguri, „creştinate”, ci, aşa cum
arată şi autorul lucrării, au luptat cu toată abnegaţia, mai ales clibanarii şi
equites singulares (în special, mauri), împotriva lui Constantinus (p. 165,
178-182)?
Sunt şi alte aspecte care ne fac să ne întrebăm cu mai multă atenţie
dacă Maxentius a fost, într-adevăr, creştin: divinizarea tatălui, a propriului
fiu Romulus şi înscrierea acestuia, ca şi a lui, în galeria divi-lor (vezi şi p.
84-85, 110) – aspecte binecunoscute ale cultului imperial din secolul al III-
lea vizând sacralizarea persoanei împăraţilor ajunşi pe tron în urma unor
pronunciamente militare
117
, dedicarea templului lui Iupiter Stator (după
unii, al Penaţilor), primul edificiu sacru ridicat de fondatorul Oraşului, fiu-
lui său Valerius Romulus dispărut prematur (309; după alţi istorici, în
310)
118
(vezi şi p. 84-85, 135, dar fără a se arăta că e vorba de templul divini-
tăţii amintite), ideologia religioasă păgână transmisă prin monede (vezi p.
112
Caes., 11, 11.
113
Caes., 40, 7.
114
Caes., 40, 9.
115
Caes., 40, 16.
116
Caes., 40, 16.
117
R. Turcan, Le culte impérial au III
e
siècle, in ANRW, II/16.2, 1978, 997-1084.
118
Ph. Bruggissier, op. cit., 85; vezi şi M. Christol, op. cit., 223.
Page view 318
1 2 ... 314 315 316 317 318 319 320 321 322 323 324 ... 403 404

Comments to this Manuals

No comments